despreiubiresialtidemoni

asteptand ciresele ...

2011-05-19T22:28:00.001-07:00

unii studiaza....din greu sau cu pasiune, sau....pur si simplu studiaza

2011-04-28T06:27:00.001-07:00

mon chat ZAZU

2011-02-05T00:57:00.000-08:00

Este o pisica in carefoure o persana cu multe culori care are 8luni, e o pisica pe care, dintr-un motiv sau altul nimeni nu a luat-o si sta de luni de zile intr-o cusca de cativa centimetri. Trec sute de oameni prin fata geamului si bat in geam vorbesc cu ea, seara luminile se inchid si pisica ramane singura. E ca la inchisoare. Nimeni nu o vrea, e un animal trist care nu mai spera la nimic pentru ca nu stie la ce sa spere. Nu e indeajuns de ieftina si nici prea scumpa. Nu e un animal ingrijit sau frumos. Mi-e frica ca daca ash lua-o eu nu ash face fatza la traumele pe care le are. Pe de alta parte shtiu ca ash putea sa-i monitorizez comportamentul, progresele, reactia la afectiune. Dar sunt comoda…daca nu s-ar adapta, daca nu ar avea o personalitate ok, daka nu ar invata nimic, daka blocajul ar fi prea mare shi ar fi stocked. Ok ash arunca 5mil, dar apoi ce ash face cu ea daka nu mi-ar placea? In momentul in care ash aduce-o acasa ar fi responsabilitatea mea. Nu poti renunta la un animal care a stat toata viata intr-o cusca de 30cm patrati. Pentru ca, cei 30cm nu ii vor aduce niciodata fericirea, dar ii vor asigura supravietuirea. Oare si la oameni se aplica aceeasi regula? Daca gasim pe cineva care a stat de ani de zile intr-o cusca ar trebui sa il lasam acolo? Sa investim in el stiind ca s-ar putea sa pierdem? Sa ni se para din start in van efortul? Devenim responsabili pentru el din momentul in care-l scoatem din cusca? Putem sa ne asumam raspunderea aceasta? Il tratam ca pe un egal si uitam de unde vine si de ce are traumele pe care le are si ii cerem sa se comporte ca un om liber, avem rabdare si timp sa il invatam ce inseamna increderea, privirea focusata si interesul? Din multitudinea de oameni de ce am alege un astfel de om? La pisica e clar mila pentru inumanitatea celor 30cm patrati, lipsa de afectiune si nevoia de a face ceva pozitiv. La un om de ce am face-o? pentru ca ne indragostim de pontentialul de a-l ajuta? De a ne face utili si folositori? De a deveni pentru cineva reperele gratiilro celor 30de centimetri patrati? De dependenta lui? De generozitatea noastra? Daca nu ar fi asa ar trebui sa renuntam la primul semn ca cel de langa noi nu ne este egal, sa ii dam sansa de a fi tratat ca un om care a trait in mai mult de 30cm patrati. Sau ar trebui sa nu renuntam sa il aducem dincolo de granite asta, dar care ar fi motivul? Eroismul nostru? Faptul ca celalalt in afara de granite celor 30cm patrati ofera o compensatie: o frumusete extraordinara, un sex incredibil, o minte sclipitoare, tandrete perfecta… dar care din acestea inlocuiesc puterea? Ador tangoul, e un dans al puterilor, al egalilor, nu exista un dominator si un dependent, sunt doi oameni egali care se infrunta. Singura nevoie, deasupra tuturor, de iubire, bogatie, realizare sociala ramane puterea. Cand spun egal ma refer egal ca si putere. Un om tinut intr-o cusca e un om fara putere, in lat. Care e linia care ne desparte de performanta? Distant de la 30 la 40 cm? in carefoure este la petshop o pisica sta de 6 luni intr-o cusca de 30cm patrati, nu a fost libera iubita niciodata. Nu a vazut niciodata lumina zilei.

There was never a man like my Johnny

2011-01-13T04:03:00.000-08:00

................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................ .

mourning

2011-01-05T05:35:00.000-08:00

cu fiecare iubire pe care o lasi sa plece mai pierzi putin din suflul pe care il ai, ti se redefineste, reaseaza respiratia, inveti sa respiri mai putin, pt k te doare prea mult si ti-e frica sa nu-ti scape tot sufletul la urmatoarea expirare si sa mori. si la urmatoarea iubire mai pierzi putin, si la urmatoarea si-nca putin, si...sunt iubiri la care-ti pierzi jumatate din intensitatea respiratiei, si de fapt cand murim, ne pierdem si ultimul suflu al ultimei iubiri

mama mea sau joie de vivre

2010-11-24T05:44:00.000-08:00

uneori intalnim oameni care ne marcheaza existenta pentru totdeauna, auzim oameni care, intr-un amfiteatru ceilalti isi vor tine respiratia pentru a le auzi soaptele. intalnim oameni magnetici, ne-ndragostim de oameni care au descoperit ceva ce noi nu am gasit inca si ne amintesc sa continuam cautarea. mama mea este un om care abereaza, care vorbeste, care tace, care deseneaza, care plange la filme, la competitzii sportive, mama mea exista prin sine, nu devenim responsabili de fericirea sau implinirea ei ca celelalte mame de care-mi doream sa fie cand eram copil, mame care faceau curat si mancare. mama mea citea. mama mea cand plange jeleste, cand danseaza danseaza de parca de dans ar depinde viata cuiva, cand deseneaza, culorile tzipa violent de pe panze, cand rade rade pana la lacrimi, cand traieste, traieste.

desen, toamna, faliment moral

2010-09-17T04:57:00.001-07:00

e toamna asa k am din nou:d muuulte muuulte activitati noi, pe care le voi abandona mai devreme sau mai tarziu. vorba lui iustin: tzie-tzi plac animalele cat is mici. ce-i dretp ma plictisesc repede de animale, de oameni,de joburi...si totusi...sunt cateva lucruri care-mi provoaca din ce in ce mai mutla placere atunci cand le fac, oameni pe care-i savurez si care cu fiecare zi devin mai frumosi, care se sustrag falimentului moral in care ma sclald. oare neadaptarea dintre noi si ceilalti au trait-o si cei dinaintea noastra sau...e apanajul acestui mileniu care are cateva reguli clare simple: banul, frumusetea evidenta si impusa, puterea si care nu se poate grefa peste cei 20si de ani ai nostri de acasa unde regulile erau: perseverenta, munca, iubire, loialitate, prietenie... unde etichetele nu contau, unde parvenitii erau ai lor si intrau intr-o lume care-i expulza, iar sfintii nostri erau ai nostri. din nefericire pentru unii si cu bucurie pentru mine un parvenit va ramane un sarc imbogatit, iar un aristocrat chiar si sarac lipit va ramane un aristocrat. tema de gandire: cenusareasa era o parvenita sau o printesa adevarata? oricare ar fi raspunsul ea ramane visul nostru al tuturor de cateva generatii...

nevoia de a scrie, de a fi, de a invata

2010-05-23T02:21:00.001-07:00

nu stiu sa schimb poza etiketa de la blog si ma scoate din tzitzini. ma gandeam de unde nevoia asta disperata de a aramane singura uneori, de a avea momente cu mine, pe care rpactic le fur, le devorez cu placerea dependentuluid e un drog, pana la tremurat. imi palce sa raman cu mine, cu muzica mea pe care o ascult cand sunt singura, cu cartile pe care le citesc cand sunt singura, cu multimea de cani de cafea pe care le beau cand sunt singura, cu plansele de desenat:)) care mereu sunt incepute si niciodata terminate, cu viata care pulseaza in mine cand sunt singura, cu zambetul perfect pe care-l am cand sunt singura. e ca si cand sunt la o rascruce de fiecare data cand raman singura - pot sa o apuc pe o infinitate de drumuri, pot face ce n-am mai facut ieri, pot intalni alti oameni, alte culori, alta viata. ca si cand celalat, ceilalti m-ar indeparta de la cine sunt, de la cine vreau sa fiu, de la cine exist in miezul la care ajung tot mai greu. si nu plec nicaieri, m-ahsez jos, in cur, in praful de la drumul rascrucii, ascult linistea, simt vantul pe piele, soarele arzandu-mi ploapele si stau tot mai aproape de mine, tot mai vie, tot mai nemiscate.
daca sunt recunoscatoare pentru ceva sunt pentru placerea de a sta cu mine, de a nu ma plictisi cu mine, de a nu pacatui plictisindu-ma, de viata, de vise, de liniste, de praf.

bugetar

2010-04-25T01:15:00.000-07:00

oricat de bine ar fi sa ai un job sigur, vine o vreme dupa 1-2 ani de siguranta cand simti ca te sufoci si ca aripile iti sunt taiate, si ca ai nevoie de ceva mai putin previzibil, ca intr-o casnicie. e bine sa ai un job sigur in vremuri nesigure, dar apoi...vine vremea cand iti dai seama ca orice promovare, orice reusita in teren sigur e cumplit de ingradita, de lumea mica a sigurantei. si lumea nu e a celor siguri ci a celor plini de indoieli, a celor ce indraznesc, a celor care gresesc, care reusesc.
lucrez de un an si ceva... 2 persoane, cunoscatoare a sistemului mi-au zis: sa nu schimbi, atunci cand am intrat in el si totusi, constat cu uimire ca, ma schimb in fiecare zi. fac parte dintre norocosii, putini cei drept, care desi-s bugetari nu le ajung 8 ore/zi sa termine ceea ce au de facut. asta e bine, pentru ca nu-mi pierd ritmul cu care sunt obisnuita.
sa lucrezi la buget este ca si cum ai fi balerina debutanta, trebuie sa faci eforturi incredibile nu sa fii cea mai buna ci sa intri in gratiile celor care pot sa iti ofere un rol micut pe scena si-n acelasi timp sa nu jignesti cu tineretea si talentul tau pe prima, a doua....penultima solista.:)

stalker my first my last my every film

2010-04-17T11:05:00.000-07:00

'STALKER is a treasure: an invitation to go on a mental ride with a poet and philosophies. A film that makes you wonder more about yourself yet without making you anxious. The few existing films like STALKER are the reason why cinema is called "art"! '

:)

2009-12-23T02:47:00.000-08:00

„Eroismul înseamnă să mă apăr de duşman, dar onestitatea înseamnă să-mi apăr duşmanul de mine însumi” proverb sirbesc

2009-12-20T08:07:00.000-08:00

mosh nicolae

2009-12-06T03:28:00.000-08:00

:) imi plac sarbatorile. din simplu motiv ca timpul trece mai incet. si ne facem timp sa decoram, sa privim luminitele, sa speram, sa zambim, sa ne entuziasmam, sa ne bucuram. si imi plac pentru ca nu putem lasa aceste zilele sa se scurga ca si cum ar fi ordinare si fara importanta asa cum facem cu oricare alta zi. pentru ca desi facem lucruri ingrozitoare in zilele acelea ne dam seama ca nu suntem oameni ingrozitori. pentru ca, deoarece e frig afara si luminite pe strazi, casa ne pare mai calduroasa, mai intima, mai camin decat in orice alta zi. pentru ca desi traim in cea mai imperfecta lume din toate incercam pentru cateva zile sa o facem sa fie perfecta, cu lumini, cu reni si casute din turta dulce, cu ingerasi si cantece cantate de copii, cu dulciuri si cozonac si vin fiert. cu fulgi si sanii si cadouri sa ne-amintim ca ceilalti conteaza. imi place mos nicolae pentru cadourile lipsite de importanta pe care le facem, pentru placerea pura de a darui dulciuri, portocale sau obiecte lipsite de valoare. penru placerea de a primi acele obiecte lipsite de valoare. pentru placerea de a avea timp sa te bucuri, timp sa zambesti, sa primesti, sa daruiesti, timp

in/certitudini

2009-05-15T11:33:00.000-07:00

de ce avem nevoie de certitudini?
o sa fiu asha, o sa fac asta tota viatza, o sa iubesc un om toata viatza, eu niciodata... alegem nume copiilor noshtri cand ceea ce azi ne numehste pe noi maine va fi altceva, noi vom fi altcineva. in conditziile in care totul trece, se transforma de ce incercam sa ne agatam cu disperare de lucruri ce nu ne pot oferi nici o stabilitate/ de ce avem nevoie sa stim ceva demandam, acest lucru cand tot ce trebuie sa stim, sa cunoastem, tot in ce trebuie sa credem se afla in noi. de fiecare data cand ma indragostesc imi doresc sa fiu iubita, imi pun dorinte, arunc bani: sa ma iubeasca x pentru toata viata, apoi imi doresc sa ma iubeasca y pentru toata viata iar x sa nu o mai faca, sa inceteze pentru ca eu am incercat sa-l iubesc pe x si acum nu-mi mai foloseste la nimic si mi doresc toate certitudinile pe care x mi le oferea de la y. mantreb de unde vine asta, din nevoia noastra ca lucrurile sa insemne mai mult, sa fie mai mult, altfel la ce bun s investim atat in toate/ singura certitudine e moartea, si pentru unii si Dumnezeu. cum poti sa-ti pui toate credintele tale intr-un om, cum poti sa nu poti trai sau sa nu vrei sa o faci fara y in conditiile in care x nu te mai satisface? cat de mult evoluam? e ca o jucarie noua de care ne vom plictisi? de ce cerem fidelitate in conditiile in care noi oferim atentie pana cand o noua jucarie ne atrage atentia; si nu-i vb de parteneri doar, de prieteni, de joburi, de profesii, de hoby-uri, de masini, bijuterii....de lucrurile pe care le colectionam. lucruri care dau valoare pentru moment vietii noastre. oare asa cum ne pierdem hoby-urile, asa cum devenim specialisti lipsiti de entuziasm dar prin forta experientei f buni intr-un domeniu la fel si-n iubire? ne pierdem orice suflu de nou, de flexibilitate de nebunie si devenim un produs perfect vandabil: minimul de efort cu maximul de rezultat?

life in a metro

2009-04-30T05:16:00.000-07:00

am vazut anul trecut un altfel de film - 3poveshti de dragoste traite in paralel, fara nimic romantios in ele. oamenid e o frumusetze fizica stralucitaore, oameni vii in care rupturile surveneau una dupa alta. fiekare poveste n-are nimic in comun una cu cealalta, si totusi e aceeasi poveste. povestile noastre de dragoste sunt aceeasi poveste si totusi a mea e cea mai reala. inceputul ei este "sunt la metro". sfarsitul ei se afla intr-o conversatie post realista la telefon. rupturile sunt cu atat mai cumplite cu cat iubirea a fost mai mare si de fiecare data el e barbatul vietii mele, tatal copiilor mei, iubitul langa care sa-mbatranesc, sa traiesc, cel caruia vreau sa-i gatesc, langa care shi-n bratzele caruia vreau sa mor. shi este shi ziua de maine dupa fiecare despartire cand nu vrei sa te trezesti, cant te rupi in doua si ti se opreste respiratia la gandul ca asta e tot, cand nu-ti imaginezi viata saptamana viitoare sau cealalta fara el, shi apoi inveti sa traiesti si inca bine fara el, si fara urmatorul asa cum ai facut-o si cu fostul. am aflat ca putem trai fara oricine si nimeni nu poate fi de neinlocuit. am aflat ca oricat de mult ai da unui om intr-o clipa itzi va intoarce spatele, am aflat ca iubirea e o fiara care te face sa calci pe morminte, pe rani, pe promisiuni, pe copii, pe lacrimi. am aflat ca iubirea e o fiara pentru ca si-a facut salas in mine si m-a transformat in ea. oare cat dintr-o iubire e iubire si cat e nevoia de celalalt, frica ca o sa dispara imaginea noastra din ochii lui, ca va iubi pe urmatoarea mai mult, ca de fapt am trecut si noi pe-acolo ca multe altele. am aflat ca iubirea nu dureaza:d vesnic, si as fi vrut s-o aflu dupa ce m-as fi maritat, eventual credeam si eu intr-un om pana la capat, dar se pare ca eu nu fac parte din cei carora adevarul le baga degetul in oki si ei tot nu-l zaresc.am aflat ca iubirea desi ca sentiment suntem invatati sa tanjim dupa ea, e doar o optiune, un lucru pe care-l putem avea dar care nu ne este necesar, pentru ca este doar un aspect al vietii nu intreaga noastra viata, printre altele: idei, putere, faima, afirmare, obiecte care ne fac placere, prieteni, reusite, parteneri de care sa ne-ndragostim, sex, bani. sa iubesti este doar o optiune nu o necesitate. acum 5ani as fi jurat ca iubim pana la capat, ca eu pot iubi pentr toata viata, ca iubirea e indiferent de obiectul iubit, e intotdeauna in inima celui care iubeste:)). daca ar fi asa am fi cu totii niste neadaptati ca cei care iubesc de ani de zile acelasi om desi nu gasesc nimic de iubit la omul acela. iubim cu inima cat suntem tineri, nebuneste, prosteste, copilareste, demential, patologic, dar apoi cu timpul invatam sa ne protejam, inima slabeste incerkam sa nu ne provocam atacuri de cord, sa dormim linistiti si confortabil noaptea, pana la urma maine mergem la job, invatam sa iubim cu capul. pana la toata urma inima are o memorie volatila, dar creierul nu. si atunci ce ne ramane? sa nu incercam sa ne impotrivim varstei felului matur sau imatur de a iubi? sa alegem cu capul? sa alegem cu inima? alegerile cu inima-ti ofera euforie shi-apoi rani imense, cele cu capul iti ofera liniste, bucurii mici, tristeti mici, regretul ca n-ai trait indeauns, ca nu te-a durut indeajuns, ca nu ai iubit indeajuns. marile iubiri sunt cele care se termina inainte sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti, altfel ar ajunge sa se certe de la colacul de la veceu sau pasta de dinti. dar ce sentampla cand marile tale iubiri sunt mici si micile tale iubiri sunt mari? cine sau ce anume da greutate unei iubiri sau alteia? ce anume valideaza un om in fata altuia? zilele trecute am inteles expresia: imi pare rau ca mi-am pierdut x ani din viata cu tine. E ca si cum ai demonstra o problema de matematica pornind de la o ipoteza gresita, oricat te-ai chinui rezultatul nu paote fi modificat. daca viata si iubirile noastre ar fi probleme de matematica as vrea sa pornim de la ipoteze reale. if love then love sa fie, if not ...sa ne fereasca Dumnezeu de fiare.

un taram

2009-03-18T01:52:00.000-07:00

Somewhere, over the rainbow, way up high. There's a land that I heard of Once in a lullaby.Somewhere, over the rainbow, skies are blue. And the dreams that you dare to dreamReally do come true.Someday I'll wish upon a star and wake up where the clouds are far Behind me.Where troubles melt like lemon drops, Away above the chimney tops.That's where you'll find me.Somewhere, over the rainbow, bluebirds fly. Birds fly over the rainbow,Why then - oh, why can't I?If happy little bluebirds fly beyond the rainbow,Why, oh, why can't I?

***

2009-02-25T02:54:00.000-08:00

Rise up, my love, my fair one, and come away, for lo, the winter is past, the rain is over and gone; the flowers appear on the earth; the time of singing has come………

jewish girl

2009-02-13T02:21:00.000-08:00

charlie chaplin a participat odata la un concurs in care trebuia sa-l imite pe charlie chaplin. a iesit pe locul 2. pe ce loc am iesi intr-o incercare de a ne trai propria viata?
joshua e numele tuturor pierderilor din viata mea, a clipelor care trec pentru a nu se mai intoarce niciodata, a zilelor de care nu-mi mai amintesc, a mormintelor fiecarei relatii, a anotimpurilor, ploilor, zilelor cu cafea bauta la soare, a zambetelor, a zdrentelor care erau haine noi, a vremurilor cand eram just a jewish girl

am uitat

2009-01-31T11:54:00.000-08:00

uneori e un cuvant care-mi place, plin de speranta, imi promite ca a fost desi rar si va mai fi candva, din cand in cand... uneori uit de unde vin shi incotro ma-ndrept. uneori uit cine sunt shi cine-mi sunt prietenii. uneori uit ceea ce caut, pe cine caut. uneori uit sa mai cred. uneori rad pana la delir. unori seman cu un quasar. uneori sunt atat de departe incat si un sunet m-ar rani. port pe deget un diamant. am primit o stea, de fapt o stea a fost botezata dupa mine!(oficial). am 30 sau aproape. sunt o femeie tanara deshteapta, puternica, pot trece cu ushurintza drept frumoasa, cel putin interesanta. toata viata am fost fascinata de cuvinte, de semnificatia lor. echilibru e un cuvant pe care l-am divinizat, am incercat, m-am luptat, am plutit si i-am inteles semnificatia si era fada. fado meu. sunt fericita, zambesc, fredonez, ma bucur de viata din jurul meu, de oamenii din jurul meu, de iubire, de tot ceea ce este in afara mea dar mai ales de ceea ce este in mine. azi am fost intrebata daca vreau sa ma marit si nu m-am mai grabit cu raspunsul: "nu, Doamne fereste!" nu mi-am dorit niciodata s-o fac, dar devine o idee pe care n-o mai resping de ce? pentru ca exista solutia:divortul. acum 10 ani as fi jurat ca exista iubiri vesnice, dar...asa cum mi-a zis un partener de demult " casnicia e o lupta". poti sa lupti, sau poti sa fugi. cel care ramane este oare mai castigat decat cel care fuge? poti sta din lene, din confort, din cauza ca iubesti, esti iubit, esti multumit, esti fericit, e lumea ta. poti pleca doar pentru ca poate te-asteapta cineva, sau poti pleca fara sa speri la nimic, doar pentru tine, sa pleci ca sa poti fi tu. eu sunt o femeie norocoasa, care a avut timp sa afle ca poti iubi de mai multe ori, ca iubirile trebuiesc lucrate, ca nu sunt vesnice, ca in fiecare zi pierzi inocenta, pasiune, dorinta, si castigi incredere, iubire, sustinere (nu respect, fereasca-ne Sfantul de respect, mai bine injunghiata, inselata parasita cu 6copii, dar nu respectata, pentru numele lui Dumnezeu nu respectata. nu de omul care odata era un satelit in jurul stralucirii mele). eu sunt norocoasa pentru ca traiesc intr-o lume in care-mi pot alege partenerii, iubirile, sa ma marit sau nu, sa fiu mama sau nu, sa fiu eu sau nu, sa am prieteni sau nu. sunt norocoasa pentru ca din ce in ce mai mult cred in valoarea unor lucruri precum prietenia, si iubirea fara asteptari:nu-ti sunt datoare nu-mi esti dator cu nimic. nu astepti sa fiu intr-un fel, sa ma comport intr-un fel sa fac ceva sau sa nu fac ceva. pot fi eu avand esecuri, pot fi eu traindu-mi viata mea si nu pe a celorlalti. pot fi eu dezamagind pe unii, pe altii. pot fi eu libera permitand unora sa faca parte din viata mea ca un privilegiu. e un privilegiu pentru ca sunt lasata sa fac parte din viata unor oameni mult mai minunati ca mine de asta nu am asteptari, nu cer, nu-i fac sa-mi fie datori. as dori sa cred ca iubesc pe cei de langa mine asa cum sunt si nu pentru potentialul lor. nu se aplica si la parteneri, care trebuie sa fie fara pata:). pentru ca in viata exista o lege a compensatiei, singura posibila si-ntr-o iubire dai si iei. uneori uit ca sunt norocoasa ca sunt libera, dar astazi Ioana m-a trezit cu intrebarea daca nu vreau sa ma marit. Ar trebui sa o fac? cine o spune? care ar fi argumentul pentru care sa o fac? care ar fi argumentul pentru care ar trebui vreodata sa fac ceva, orice? care-i argumentul ca in fiecare zi traiesc viata pe care vreau sa o traiesc? care-i argumentul pentru care uit?

ce se intampla cand...

2009-01-25T22:33:00.000-08:00

ce se intampla cand te trezesti intr-o zi si constati ca nu mai existi si ca in locul tau merge, vorbeste, rade la poante pe care le face sau le aude o persoana care reprezinta tot ceea ce nu esti tu. un om ca toti ceilalti, banal, acid, un om care rade, care ridica din umeri, care traieste ca sa nu moara, dar care nu zambeste niciodata. ce se intampla cand te transformi intr-o femeie caustica si acida si peirzi orice urma dintr-un om care stralucea? ce se intampla oare cu omul care era atat de frumos incat oprea oamenii in loc? cine este oare acesta care i-a luat locul si de ce i-am dat voie? daca as putea sa adorm si maine sa ma trezesc eu din nou, sa nu mai fiu atat de adaptabila, atat de echilibrata, atat de asa cum am ajuns. sa fiu eu din nou. cum e sa-ti doresti ceva ani de zile si cand il ai sa te comporti ca si cum nu face doi bani? poate sa fie prea tarziu? singura rugaciune pe care o spun de anid e zile este sa nu fiu indoita. in nimic din ceea ce fac, sau spun sau mai ales sunt. ma privesc si nu-mi dau seama unde sunt zile intregi, luni intregi din viata mea. de ce am ajuns sa ranesc atat de usor oameni mult mai buni si mai frumosi ca mine? cum sa fac transformarea reversibila?

11lucruri despre mine-preluat leapsa adrian-ioana

2009-01-21T23:13:00.000-08:00

-imi place cafeaua cu lapte, masinile de epoca - morgan, dar pot face rabat la un minicouper sau fiat 500
- imi place muzica simfonica, dar infinit mai mult ma fac fericita lautarii
-arta- as sta zile intregi in Tretiakov, dar un bazar ca cel din Istanbul ma face sa delirez
-incerc sa ma-nconjor de oameni care ma fac sa vibrez si care nasc intrebari in mine
- ador sa fiu indragostita si sa fac dragoste
- imi plac diamantele, culorile
- limba rusa si portugheza
-pantofii rosii cu toc desi port insulated galbene

si-a trecut inca un craciun

2009-01-07T07:34:00.000-08:00

mi-e dor de ingeri. De aripile lor de pe care se scututra la fiecare bataie praf de lumina. De ingerul meu mare si puternic cu sabie de foc care sa ma salveze sau doar sa ma tina de mana la fiecare nastere a zilei cand deschid ochii si lumea se construieste din cuburi colorate la picioarele mele si copacii cresc in fiecare zi in acelasi loc ca sa-mi provoace memoria. Si-n fiecare zi aceleasi fete, mereu straine imi zambesc sau privesc prin mine, oricum eu nu ma uit in ochi nimanui, nu mai astept nimic de la nimeni. E craciun. Mesele se apleaca de greutatea mancarurilor, mie mi-i dor de sandwishurile mele zilnice cu muuul mult ketchup. Imi place cafeaua cu lapte, turta dulce si portocalele. Altfel craciunul n-ar avea nici un farmec pentru papilele mele gustative. Un proverb sumerian spune ca « timpul este samanta universului« , mereu mi-am imaginat timpul ca pe o samanta de mar zburand prin univers asa cum vedem cosmonautii care se desprind si plutesc prin semiintuneric. Oare de ce o samanta de mar ? de ce nu mi-am imaginat o samanta de rasarita ca doar sparg atatea intre dinti, sau o samanta de orice altceva... poate pentru ca marul tine semintele in miez, si miez e un cuvant care ma fascineaza, pentru ca miez e ceva dincolo de noi, dincolo de modificari, dincolo de educatie, de invatatura, de iubire, de disperare, de vointa, miez e dincolo de codul nostru genetic, miez e acolo unde-ti amintesti ca « inside you've got the Bensonhurst blues » chiar si atunci cand ai uitat de tine. Cand eram copil imi imaginam in imagini simple tot ce era prea complicat, mi-am imaginat ca Iisus s-a nascut la noi in gradina pentru ca oricat de departe era Nazaretul nu putea fi mai departe de marginea gradinii noastre de care nu trecusem. Imi imaginam ca oamenilor de la spital « le zburau mintile« ca niste norisori pufosi de creier care ies printr-o gaurica si-atunci esti bolnav mental, pentru ca la noi in familie cuvantul nebun era forbiden. Era o boala crunta care te face sa ramai singur si sa nu mai ajunga la tine nici macar compatimirile celorlalti. Asa singur cumplit de singur ca fetita aceea cu hanorac portocaliu care s-a leganat pret de ore intregi in fata unui geam de la caminul de copii cu probleme psihice abandonati. Multe ferestre nu au sticla, multe sunt acoperite cu vopsea alba. O leganam pe sara si-i cantam « toata ceata de pititci haideti ca sa dam pupici, cinci cate cinci cate cinci cate cinci, douazeci de testoase mici ». o fetita se legana singura la etajul 4, alta vis a vis era leganata la etajul 6. era doar craciunul si macar un pitic din toata ceata poate i-a dat pupici pe fiecare ughie ca o carcasa de tzestoasa si i le-a numarat. De altfel pe un geam scria mery christmass.

la multi ani, IOANA!

2009-01-07T05:33:00.000-08:00

astazi este ziua ta, si e geroasa k si tu esti o tikaloasa! dar laaaaaaaaaaaaaaaaaaa multi ani! sa fii vesela, sa ti se-mplineasca toata lista si mult pe de-asupra:)

culoarea noptii

2009-01-07T00:32:00.000-08:00

ce culoare au visele? noaptea? dorul? ce culoare au iubirile? nefericirile? sperantele? reusitele? rasetele? cum este sa ai totul si sa pierzi totul intr-o clipa, cum e sa nu ai nimic si dintr-o data sa ai totul? cum este sa te arunci in gol de la etjul 10? si cum este sa te sprijini de o mana mereu? cum e sa tendragostesti prosteste sa zambesti de unul singur si cum este sa privesti la lumina lumanarilor de la o cina romantica un om care nu are ce sa-ti mai spuna. Tot mai uimita sunt de sabloanele in care traim si de care nu ne putem desprinde. Nu ne punem intrebari legate de nimic din viata noastra, sau cand ni le punem e o ruptura, dar nu progresam nicicum. Tot ceea ce facem are legatura cu locul de unde venim, cu vocile parentale, sau din contra de vocile care contrazic vocile parentale. Vad barbati in toata firea care n-au facut si nu fac nimic altceva, fiecare pas, fiecare reusita este ca sa impresioneze un parinte, care nici nu este un om de valoare, si care, nu va fi impresionat niciodata. Vad oameni care traiesc aceeasi relatie indiferent de partener, sufera stupid si inutil din dorinta de a fi iubit, pentru ca nu stiu sa renunte, pentru ca daca ar renunta in acelasi punct ar ajunge, pentru ca nu au valoare proprie si intrinseca decat prin ochii acelui sau acelei, oameni care fac din celalalt un mod de viata, o planeta in jurul careia sa-si invarta satelitul. De ce dracu nu ne trezim intr-o dimineata si sa ne spunem si altceva in afara de "stiu ca sunt tont si nu gasesc nimic de iubit la acest om, dar il iubesc...". Sa putem sa ne ridicam si sa-i spunem "o zi buna-ti doresc, o viata frumaosa, nu mai am timp nici macar sa mai port o conversatie de 5minute cu tine". De ce nu ne putem asuma esecurile? De ce nu ne putem asuma relatiile? De ce intram in relatii fara finalitatea "hapy ever after"? Relatii care nu au nici o sansa de reusita ca si amanti doar pentru ca e prea greu sa ai o relatie a ta, sa-ti asumi un esec al acelei relatii si sa fie vina ta? Intr-o realtie fara viitor nu-i niciodata vina ta, si astfel te validezi in ochii tai, nu trebuie sa lupti cu timpul si praful care transforma zambetele in bombaneli, si veselia in cikaleli. De ce ne este mai usor sa avem un job, o cariera dar nu o relatie? De ce ne este usor sa iesim zilnic, sa avem cunostinte dar nu prieteni?

fumatul chiar este singura ta neplacere?

2009-01-05T03:38:00.000-08:00

ma tot uit siderata la o reclama in care mihaela radulescu in chilotei rosii te intreaba daca fumatul este singura ta placere. singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa tragi o tigara in timp ce savurezi poza. eu nu fumez...as fuma pentru ca fumatul m-ar face sa mananc mai putin, fumatul ma va face sa fiu mai sociabila, sa iau pauze mai dese. de exemplu cand nu stii sa dansezi cel mai aiurea e ca nu stii ce sa faci cu mainile, dar daca iti aprinzi o tigara poti sa constriesti intreg dansul in jurul ei, un pahar se varsa. la o petrecere unde nu cunosti pe nimeni o tigara te salveaza, deja ai un companion, deja nu mai esti stinghera, esti interesanta. e ca si cum ai manca seminte, dar daca mancatul de seminte e un gest facut in intimitate, de fumat poti fuma in public si sa-ti ordonezi frumos fiecare gand dupa culori. daca e sa ma gandesc sincer, fumatul nu e singura placere a nimanui, dar e mai putin nociv ca cipsurile, cocacola, ciocolata, cartofii prajiti. asa ca, daca fumatul este una din placerile tale, fa in asa fel incat sa ramana o placere. Mihaela vinde doar promisiuni ambalate-n rosu

Ganz Paris Traumt Von Der Liebe

2008-12-21T03:28:00.000-08:00

am auzit despre un cunoscut care a primit o prima de craciun de 10 ori mai mare decat colegii lui pentru ca are alta functie si el a dorit sa o imparta cu colegii. intr-o lume in care fiecare dintre noi acumuleaza, duce acasa. Semanam foarte mult cu niste rozatoare care strangem lucruri de care nu avem nevoie, lucruri pe care se pune praful; suntem un popor de cumparatori. Ciudat? Am lucrat la o agentie de turism, si noi romanii preferam locurile in care se fac cumparaturi nu cele in care se poate vizita, petrecem 2ore pentru un tur al unui oras cu istorie de 3mii ani, insa stam 2zile intregi in mallurile acelorasi orase. Am auzit de oameni care sunt singuri si tristi de craciun, si de oameni carora nici mosh jeril nu ar putea inventa ceva in plus sa le ofere. Am intalnit oameni care nu aveau nimic si erau fericiti si unii care aveau totul si durerea le era servita la micul dejun. am intalnit oameni singuri care stiu ca disperarea ca nimeni nu te aude daca strigi dupa ajutor nu se compara cu nimic altceva. oameni care se iubesc, oameni care s-au iubit, iubiri care au rezistat si unele care s-au sfarsit, desi iubirile nu se sfarsesc raman undeva in eter agatate ca niste bule de sapun intr-o lume perfecta a unui copil care ne hotaraste destinele si se amuza cand sparge cate un balon. oameni care dau din lumina lor in fiecare clipa celorlalti si oameni care nu mai cauta privirea nimanui. oameni care demanda cu indarjire sa aiba viata proprie indiferent de imprejurari si oameni care traiesc pentru altii ascunzandu-se in spatele unor scuze caldute: am copii, am familie. tineretea este o fiara fara mila, arunci cu pietre impotriva unora, a altora, "asa ceva e de neconceput"! " eu n-o sa fac niciodata compromisuri" si te trezesti intr-o zi ca intreaga ta viata e un compromis. si daca nu-i asa poate ca esti un virtuos sau poate nu te-ai maturizat inca. am intalnit oameni frumosi pe unde am fost si mizerii de oameni, dar cei frumosi intotdeauna sunt mai putini, dar si puterea lor este mai mare. si am aflat ca oamenii nu sunt rai pemntru ca sunt ci sunt rai pentru ca pot fi rai, pentru ca, in raport cu alt om isi permit sa fie rai si cruzi, insa aceiasi oameni sunt cu totul altfel in raport cu altii. am intalnit parinti care iubesc neconditionat si parinti carora trebuie sa le castigi iubirea la orice pas, si n-o sa fii niciodata indeajuns de bun pentru ei, poate pentru ca nu au curajul sa fie destul de critici cu ei insisi. am intalnit prieteni si am intalnit oameni care lasa urme adanci in orice suflet, dar cicatricile nu sunt rani, sunt doar niste semne. Si pentru ca e Craciunul, si toti devenim umani si ne facem omogeni le multumesc tuturor celor care au trecut prin viata mea voit sau fara intentie. Si, in special multumesc ca mi-a fost dat sa intalnesc oameni atat de frumosi, cu mult mai frumosi ca mine: Nil, un om in fata caruia sa-ti scoti palaria, in gura caruia cuvintele au inteles primar de parka atunci le-ai auzi pentru prima data, Dragan - un om care m-a introdus intr-o alta lume, o lume plina de lumina si de rasete, Maria - ca m-a invatat ca nimic nu este destul de grav ca sa te indeparteze de un alt om si ca nici o durere nu e prea grea pentru tine, Costel - ca mereu este acolo desi nu este nicicand deacord cu deciziile mele, Dana - ca ma face sa rad chiar si cand imi curg lacrimi de tristete, parintilor mei care nu mi-au dat niciodata nimic fara sa merit si care au avut incredere in mine si cand ma taram ca o sa ma descurc singura, lui Odo - a carei poveste este magica si care acum infloreste mai mult ca niciodata si-mi da speranta ca IUBIRILE exista, Roxanei pentru ca iubirea ei revolta, Dianei pentru ca este puternica, lui Iustin pentru ca stie exact cum sa desparta lucrurile importante de cele fara importanta, bunicii mele Nina, a carei iubire infinita ti-este oferita la fiecare pas si pe care m-am putut baza intotdeauna.

un om

2008-12-17T04:54:00.001-08:00

zilele trecute am intalit un om care nu si-a pus sufletul pe tava, nu a spus mai nimic despre el - si eu am fost uimita, eu care nu am secrete nici macar fata de mine, uimita ca nu are acea incrancenare a celor pe care viata i-a schingiuit nici disperare, nici cinismul celor care au pierdut batalie cu batalie. E ca si cum ai vedea un fluture care a scapat din plasa, nu a ramas nici o urma pe aripile sale, ca un cantec care urca si coboara si ori de cate ori il asculti el vibreaza la fel de tare intr-un delir perfect. cei mai frumosi oameni pe care-i intalnim sunt cei in care te regasesti(imi place sa beau cafea cu diana, rox, ioana la job), sau cei total diferiti la care daca te gandesti iti infloreste un zambet. Am intalnit un om pe care viata nu-l va ingenunkia niciodata, dar nu pentru ca e un invingator, nici pentru ca urmareste sa ajunga undeva ci pentru ca traieste in fiecare clipa in lumina si harul unui sfant, un om care-a mai trait de mult undeva, un om de care nu poti sa te legi si nu poti sa scapi, a carui stralucire e abia sesizabila, ca nu cumva sa te doara.un om sau cristina e totuna.

Replica Dianei

2008-12-14T06:45:00.000-08:00

Da, nu, poate. Nu am nevoie de trei incercari ca sa ghicesc care e cel mai des intalnit raspuns.Mda, intr adevar : poate. Verticalitate?Asumare? Da de unde! Zona de confort e bineinteles pe undeva la mijloc, riscurile sunt minime iar distanta pana la cele doua extreme este egala. In limbajul de turma are si un nume :siguranta ; are chiar si sinonim: diplomatie. In opozitie se contureaza parerea individuala: dom’le e o eroare, trezeste te ! Se numeste gri!
Te ai intrebat vreodata ce culoare are viata ta? Imagineza ti ca peste cinci minute iti vei da obstescul, sau dupacaz obscurul sfarsit iar culoarea vietii tale iti decide drumul mai departe.
Ti a inflorit un zambet pe fata si articulezi hotarat : rosie? Esti norocosul care a dormit linistit in fiecare noapte cu nerabdarea de a incepe o noua zi? stii ca alta la fel nu exista, ca ai fost binecuvantat cu darul de a o modela dupa bunul plac, de a colora zilele celor care ti ies in cale? Ai trait cu pasiune fiecare moment , fara a regreta trecerea lui pentru ca nu a fost pierdut, pentru ca l ai trait intens iar ceilalti pot depune marturie?
Nu e necesar sa exprimi in cuvinte, transpiri prin toti porii raspunsul galben? Iti traiesti viata cu seninatatea celui care intelege sensul real al valorii, care isi asuma individualitatea si o accepta pe a celorlalti? Stii ca faptele sunt ganduri intensificate pana la materializare, ai descoperit punctul de pornire, sensul, cheia si te intrebi adesea de ce simplu a cazut in derizoriu iar complicat e un must-have?.Esti ceea ce gandesti.Mai simplu de atat ar deveni complicat.
Nu te ai gandit pana acum? Nu a fost niciodata o prioritate si nu intelegi de ce trecerea nu se face pe baza unui inventar? Esti pus in dificultate intrucat tu te ai uitat in jur, ti ai insusit comportamentele majoritatii fara sa ti pui intrebari “inutile” si ai invatat de la cei “puternici “ ca viata e sinonima cu acumularea? Ei bine, viata e o suma a momentelor traite de tine, incearca sa le aduni si vezi ce culoare transpune.Aduna proiectele la care ai muncit pana noaptea tarziu in speranta ca iti vor aduce recunoastere din partea furnizorilor de putere, cu BMW ul pe care l conduci dar nu ti apartine pentru ca mai ai nevoie de 10ani ca sa l poti plati, mai adauga numarul de cuceriri egal acum cu cel al sefului de clan ( obiectivul e atins in sfarsit ) si toate ironiile si rautile improscate in jurul tau intrucat “regula” zice ca ironia este o alta fateta a inteligentei iar inteligenta inseamna pasaport pentru board ul onorific al turmei.
Viata e o combinatie de zambete ingaduitoare aruncate in directia ta de idolii tai de carton atunci cand pareai sa ai stofa de stapan, cu zambete dispretuitoare pe care le primeai spasit in momentele in care ingredientele de sclav te scoteau in evidenta? Esti o combinatie de alb cu negru, esti cat se poate de gri. Judeca singur macar acum si raspunde : ce culoare are viata ta ?. Viata ta nu are culoare, viata ta este o combinatie de non-culori…
Repeta rationamentulsi imagineaza ti finalul nu peste cinci minute, ci peste cincizeci de ani. Primul gand e ca o sa termini de platit masina si va fi intr un final a ta, nu? In momentele astea mi se intareste convingerea ca Pamantul e suprapopulat. Si mult prea gri.

cei altfel

2008-12-12T03:52:00.000-08:00

Nu pot fi de acord cu presiunile exercitate de societate asupra acelora care sunt altfel, care ies din tipar. Nu pot intelege frica, ura, chiar violenta cu care vrem sa-i introducem pe toti in acelasi sablon. Nu vreau sa cred ca diferentele sunt rebuturile societatii, ca oamenii grasi sunt priviti ca niste victime, ca niste handicapati, care nu mai au o viata, care nu mai pot trai, care nu au drept la fericire, la cariera la familie. Pot in schimb sa manance nu-i asa? Am citit un studiu socant efectuat pe oameni care au fost obezi si care au slabit. Intrebarea era ce ati prefera: sa fiti grasi la loc sau orbi? Peste 80% au ales sa fie orbi. De ce? Pentru ca daca esti orb esti compatimit, daca esti gras esti dispretuit. Dispretul se invata in cei 7ani de-acasa, invatam sa fim rai, dispretuitori, intoleranti. Copiii nu stiu ca e aiurea sa fii gras pana ce fetitele nu vad ca mamele lor isi urasc corpul odios pentru ca s-au ingrasat, pana ce adolescente fiind isi chinuie si-si tortureaza corpul pentru ca anorexia este o moda, pentru ca oamenii slabi sunt cei care au succes, cei care realizeaza casatorii fericite, cei care au vointa si-s puternici. Nu ca placintele alea grase, nu-i asa? Presiuni asupra oamenilor singuri. De la 16 ani n-am fost singura o saptamana adunat, pentru ca am ales sa fiu tot timpul cu cineva, pentru ca, mi-e greu sa fiu singura. Dar e o optiune, ca si optiunea unora de a fi singuri. Nu trebuie sa fii retardat, nici hidos, nici plin de defecte ca sa fii singur. Nici cele mai bune dintre noi au un barbat minunat, pentru ca iubirile nu sunt note puse pe merit. Deci de ce, de unde privim cu compatimire femeile singure intr-o epoca in care o femeie poate avea o viata, o cariera, un grup de prieteni, un copil singura? Cati spunem prietena mea care-i un om minunat, prietenul meu care-i cel mai bun la suflet, care e plin de idei, de viata...Daca pentru o zi am renunta la sabloane, poate am avea privilegiul sa vedem, sa fim vazuti, sa fim noi fara sa fim ceilalti.

sunt femeie si vreau pantofi

2008-12-10T01:56:00.000-08:00

cele mai bune afaceri pe care le fac, cele pentru care ma autofelicit si-s invidiata de prietene sunt cele in care reusesc sa cumpar la reducere de pret obiecte total nefolositoare dar care-mi trebuie cu disperare. As vrea sa fiu boema, sa sufar mancand pate cu paine ca sa-mi cumpar carti, filme, statui, tablouri, sa-mi platesc cateva ore sa-mi imbunatatesc cunostintele in domenii perfect nepractice , dar nu. Eu imi cumpar pantofi, haine, clame, obiecte colorate si sclipicioase. Femeile si ciorile se duc la aceeasi scoala de stiinte estetice.
Revenind la pantofi, cei de calitate sunt cei care nu te dezamgesc, care te salveaza din situatii grele, mai sunt cei de la care nu te astepti si ai o surpriza placuta, pantofi care merg alaturi de tine si-ti preiau din greutatile vietii. Pantofii si prietenii sunt singurii care se sustrag legii:cu cat trece timpul cu atat creste entropia.E valabil in orice, la lucruri pe care le pui in ordine si-n timp au un scop din a crea dezordinea, la praful care se aseaza pe mobile, pe sentimente, pe relatii, pe iubiri. Prietenii sunt singurii care se sustrag, poate datorita faptului ca implicarea nu este totala, iubirea este neconditionata dar intotdeauna oferita cu masura, prietenii nu au asteptari, nu pot fi dezamagiti, te iau asa cum esti, te accepta, te cunosc, te sustin, sunt cei care peste ani cresc odata cu tine sunt acolo. Cand eram tanara credeam in iubiri, visam la iubiri pentru care sa traiesti, traiam iubiri pentru care sa mori. Maturizandu-ma am renuntat la acest lux, am aflat ca nu ma pot sustrage legilor din fizica, am invatat sa play safe. Am invatat ca sunt Iubiri si iubiri, ca pana la urma a-ti cumpara o pereche de pantofi e un surogat bun pentru o dezamagire in dragoste, pentru a-ti recastiga increderea pierduta, pentru a te valida in ochii tai. Am invatat ca oricat de trainici ar fi, oricat de multe sacrificii ai face pentru ei, pantofii au totusi termen de valabilitate si trebuiesc aruncati. Daca iubirile ar avea scris: EXPIRA la data....

despre leaderi

2008-12-08T22:31:00.000-08:00

Cred in leaderi. In puterea lor de a ne salva, de a ne conduce, de a ne motiva. In puterea lor de a inspira si de a ne face sa-i urmam, sa credem. Imi este dor sa gasesc un om in care sa cred, un om care, mai bun decat mine sa-i recunosc superioritatea, un om langa care sa pot sa cresc. Intalnim oameni in diverse pozitii, dar leaderi nu. Cred ca oriunde te-ai afla ai o responsabilitate sociala, cu atat mai mult cu cat ai o anumita pozitie, se asteapta o anumita prestanta de la tine. Mi-e dor de eleganta aristocratica a unui lider care vorbeste putin, abia daca surade, dar care vede dincolo de orizontul lumii tale. Mi-e dor de lideri charismatici, care si-au cultivat charisma sau s-au nascut cu ea. Mi-e dor de oameni vii, oameni care viseaza, oameni care vor, care actioneaza, care iau decizii si si le asuma, oameni in care sa cred.

gri

2008-12-07T04:26:00.000-08:00

În acel an maşinile nu au avut alta culoare decât gri. A fost un an greu pentru fiecare din noi. Unii am crescut, alţii am învǎţat sǎ pictǎm, sǎ creştem peşti vorbǎreţi. Eu una m-am îndragostit. Deşi nu s-ar crede, impactul a fost colosal. S-au pus semafoare în tot oraşul ca toţi bǎrbaţii mei sǎ nu se rǎtǎceascǎ în drum spre casǎ. Amintirile mi-au devenit zâmbete, fiica mea s-a numit pe rând: nanuk, ana, ivana, nina sau poate era bǎiat: adam, tudor, vlad. Am condus o maşinǎ de epocǎ, întotdeauna cu mǎnuşi pe mâini. A fost anul în care edith piaf a rǎsunat prin toate boxele. Când am uitat acea limbǎ. Când am uitat cǎ pe soţul meu îl cheama amos.
Jur cǎ din dragoste m-am mǎritat. În fiecare zi primesc câte o floare. E o aventurǎ sǎ gǎseşti flori acum când trandafirii au eclozat în spini.
E anul in care, pe rand am schimbat joburi, am construit case, am aruncat culorile la canal, am pictat orasul in toate nuantele de gri. Anul in care cadourile au fost scumpe, in care am primit stele in dar, anul in care am renuntat la sandalele artizanale si am incaltat pantofii rosii cu toc, anul in care in fiecare dimineata ne-am fardat, ne-am pus bijuterii, ne-am ascuns disperarea in zambete rotunde, urletul in taceri perfecte, dorul care ne skingiuia in momente domestice. Anul in care fiecare pas era mai departe, anul in care barbatul meu nu mi-a dat drumul la mana ca nu cumva sa alunec sis a ma lovesc de tine. Cand griul a fost culoarea anului – toate casele de moda il folosesc, trandurile, pixurile au pasta gri, rasetele, plansetele, visele totuna. Anul in care, infasurata in saluri din Casmir gri am mers doar inainte fugind de inapoi. Am uitat sǎ precizez cǎ la ştiri au anunţat cǎ fluturii s-au sinucis fǎrǎ sǎ lase o explicaţie. Si griul plin de speranta ne-a facut din nou sa zambim asa cum ne-au invatat la cursurile de dezvoltare personala la intervale calculate cu gija, reprimandu-ne ganduri care ne fac rau, prin folosirea frazelor motivataore in ambalaj intr-un amestec egal de alb si negru.