gri

În acel an maşinile nu au avut alta culoare decât gri. A fost un an greu pentru fiecare din noi. Unii am crescut, alţii am învǎţat sǎ pictǎm, sǎ creştem peşti vorbǎreţi. Eu una m-am îndragostit. Deşi nu s-ar crede, impactul a fost colosal. S-au pus semafoare în tot oraşul ca toţi bǎrbaţii mei sǎ nu se rǎtǎceascǎ în drum spre casǎ. Amintirile mi-au devenit zâmbete, fiica mea s-a numit pe rând: nanuk, ana, ivana, nina sau poate era bǎiat: adam, tudor, vlad. Am condus o maşinǎ de epocǎ, întotdeauna cu mǎnuşi pe mâini. A fost anul în care edith piaf a rǎsunat prin toate boxele. Când am uitat acea limbǎ. Când am uitat cǎ pe soţul meu îl cheama amos.
Jur cǎ din dragoste m-am mǎritat. În fiecare zi primesc câte o floare. E o aventurǎ sǎ gǎseşti flori acum când trandafirii au eclozat în spini.
E anul in care, pe rand am schimbat joburi, am construit case, am aruncat culorile la canal, am pictat orasul in toate nuantele de gri. Anul in care cadourile au fost scumpe, in care am primit stele in dar, anul in care am renuntat la sandalele artizanale si am incaltat pantofii rosii cu toc, anul in care in fiecare dimineata ne-am fardat, ne-am pus bijuterii, ne-am ascuns disperarea in zambete rotunde, urletul in taceri perfecte, dorul care ne skingiuia in momente domestice. Anul in care fiecare pas era mai departe, anul in care barbatul meu nu mi-a dat drumul la mana ca nu cumva sa alunec sis a ma lovesc de tine. Cand griul a fost culoarea anului – toate casele de moda il folosesc, trandurile, pixurile au pasta gri, rasetele, plansetele, visele totuna. Anul in care, infasurata in saluri din Casmir gri am mers doar inainte fugind de inapoi. Am uitat sǎ precizez cǎ la ştiri au anunţat cǎ fluturii s-au sinucis fǎrǎ sǎ lase o explicaţie. Si griul plin de speranta ne-a facut din nou sa zambim asa cum ne-au invatat la cursurile de dezvoltare personala la intervale calculate cu gija, reprimandu-ne ganduri care ne fac rau, prin folosirea frazelor motivataore in ambalaj intr-un amestec egal de alb si negru.