desen, toamna, faliment moral

e toamna asa k am din nou:d muuulte muuulte activitati noi, pe care le voi abandona mai devreme sau mai tarziu. vorba lui iustin: tzie-tzi plac animalele cat is mici. ce-i dretp ma plictisesc repede de animale, de oameni,de joburi...si totusi...sunt cateva lucruri care-mi provoaca din ce in ce mai mutla placere atunci cand le fac, oameni pe care-i savurez si care cu fiecare zi devin mai frumosi, care se sustrag falimentului moral in care ma sclald. oare neadaptarea dintre noi si ceilalti au trait-o si cei dinaintea noastra sau...e apanajul acestui mileniu care are cateva reguli clare simple: banul, frumusetea evidenta si impusa, puterea si care nu se poate grefa peste cei 20si de ani ai nostri de acasa unde regulile erau: perseverenta, munca, iubire, loialitate, prietenie... unde etichetele nu contau, unde parvenitii erau ai lor si intrau intr-o lume care-i expulza, iar sfintii nostri erau ai nostri. din nefericire pentru unii si cu bucurie pentru mine un parvenit va ramane un sarc imbogatit, iar un aristocrat chiar si sarac lipit va ramane un aristocrat. tema de gandire: cenusareasa era o parvenita sau o printesa adevarata? oricare ar fi raspunsul ea ramane visul nostru al tuturor de cateva generatii...