cei altfel

Nu pot fi de acord cu presiunile exercitate de societate asupra acelora care sunt altfel, care ies din tipar. Nu pot intelege frica, ura, chiar violenta cu care vrem sa-i introducem pe toti in acelasi sablon. Nu vreau sa cred ca diferentele sunt rebuturile societatii, ca oamenii grasi sunt priviti ca niste victime, ca niste handicapati, care nu mai au o viata, care nu mai pot trai, care nu au drept la fericire, la cariera la familie. Pot in schimb sa manance nu-i asa? Am citit un studiu socant efectuat pe oameni care au fost obezi si care au slabit. Intrebarea era ce ati prefera: sa fiti grasi la loc sau orbi? Peste 80% au ales sa fie orbi. De ce? Pentru ca daca esti orb esti compatimit, daca esti gras esti dispretuit. Dispretul se invata in cei 7ani de-acasa, invatam sa fim rai, dispretuitori, intoleranti. Copiii nu stiu ca e aiurea sa fii gras pana ce fetitele nu vad ca mamele lor isi urasc corpul odios pentru ca s-au ingrasat, pana ce adolescente fiind isi chinuie si-si tortureaza corpul pentru ca anorexia este o moda, pentru ca oamenii slabi sunt cei care au succes, cei care realizeaza casatorii fericite, cei care au vointa si-s puternici. Nu ca placintele alea grase, nu-i asa? Presiuni asupra oamenilor singuri. De la 16 ani n-am fost singura o saptamana adunat, pentru ca am ales sa fiu tot timpul cu cineva, pentru ca, mi-e greu sa fiu singura. Dar e o optiune, ca si optiunea unora de a fi singuri. Nu trebuie sa fii retardat, nici hidos, nici plin de defecte ca sa fii singur. Nici cele mai bune dintre noi au un barbat minunat, pentru ca iubirile nu sunt note puse pe merit. Deci de ce, de unde privim cu compatimire femeile singure intr-o epoca in care o femeie poate avea o viata, o cariera, un grup de prieteni, un copil singura? Cati spunem prietena mea care-i un om minunat, prietenul meu care-i cel mai bun la suflet, care e plin de idei, de viata...Daca pentru o zi am renunta la sabloane, poate am avea privilegiul sa vedem, sa fim vazuti, sa fim noi fara sa fim ceilalti.