sâmbătă, 19 ianuarie 2013

there is no love in town


pierdem prieteni si renuntam la prieteni si suntem invatati ca prietenii sunt familia pe care ti-o alegi si atunci cum putem renunta la familie? cand anume un om devine prieten si ce trebuie sa faca sau sa faci pentru a-si pierde aceasta calitate? ma enerveaza tacerea si daca alta data as fi intrat peste el si as fi trantit usa de perete: nu sunt de acord sa nu mai vorbesti cu mine, hai ne-mpakam acum am suferit ca un caine intr-o seara si dimineata deja imi trecuse. prietenii sunt repere, fac parte din busola personala, ne amintesc constant cum sa nu ne ratacim de noi insine. cand iti pierzi busola ce faci? stai pe loc sau mergi inainte si-ti cauti alte repere. in ultima vreme experimentez mersul in masina cu ochii inchisi si-mi provoaca o placere patologica si doare k am pierdut un egal si pe cine sun cand NINGEEE!!!

1 comentarii:

Blogger Unknown a spus...

Te inteleg perfect. Am pierdut si eu o groaza de prieteni, aproape pe toti pe care i-am castigat intr-o viata.

Stiu ca aceste ganduri scrise de tine nu-mi sunt adresate, dar am fost candva prieteni si aparent nu mai suntem.
Vreau sa stii ca pentru mine vei ramane tot timpul un prieten adevarat.
Chiar daca nu ne vom mai intalni. Poate suna absurd, dar e ceea ce simt si ma gandesc constant la tine, drept dovada ca am intrat sa vad ce mai scrii pe blog.

C. (restul numelui e pentru suspans :)

2 octombrie 2014 la 04:26  

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire