am uitat

uneori e un cuvant care-mi place, plin de speranta, imi promite ca a fost desi rar si va mai fi candva, din cand in cand... uneori uit de unde vin shi incotro ma-ndrept. uneori uit cine sunt shi cine-mi sunt prietenii. uneori uit ceea ce caut, pe cine caut. uneori uit sa mai cred. uneori rad pana la delir. unori seman cu un quasar. uneori sunt atat de departe incat si un sunet m-ar rani. port pe deget un diamant. am primit o stea, de fapt o stea a fost botezata dupa mine!(oficial). am 30 sau aproape. sunt o femeie tanara deshteapta, puternica, pot trece cu ushurintza drept frumoasa, cel putin interesanta. toata viata am fost fascinata de cuvinte, de semnificatia lor. echilibru e un cuvant pe care l-am divinizat, am incercat, m-am luptat, am plutit si i-am inteles semnificatia si era fada. fado meu. sunt fericita, zambesc, fredonez, ma bucur de viata din jurul meu, de oamenii din jurul meu, de iubire, de tot ceea ce este in afara mea dar mai ales de ceea ce este in mine. azi am fost intrebata daca vreau sa ma marit si nu m-am mai grabit cu raspunsul: "nu, Doamne fereste!" nu mi-am dorit niciodata s-o fac, dar devine o idee pe care n-o mai resping de ce? pentru ca exista solutia:divortul. acum 10 ani as fi jurat ca exista iubiri vesnice, dar...asa cum mi-a zis un partener de demult " casnicia e o lupta". poti sa lupti, sau poti sa fugi. cel care ramane este oare mai castigat decat cel care fuge? poti sta din lene, din confort, din cauza ca iubesti, esti iubit, esti multumit, esti fericit, e lumea ta. poti pleca doar pentru ca poate te-asteapta cineva, sau poti pleca fara sa speri la nimic, doar pentru tine, sa pleci ca sa poti fi tu. eu sunt o femeie norocoasa, care a avut timp sa afle ca poti iubi de mai multe ori, ca iubirile trebuiesc lucrate, ca nu sunt vesnice, ca in fiecare zi pierzi inocenta, pasiune, dorinta, si castigi incredere, iubire, sustinere (nu respect, fereasca-ne Sfantul de respect, mai bine injunghiata, inselata parasita cu 6copii, dar nu respectata, pentru numele lui Dumnezeu nu respectata. nu de omul care odata era un satelit in jurul stralucirii mele). eu sunt norocoasa pentru ca traiesc intr-o lume in care-mi pot alege partenerii, iubirile, sa ma marit sau nu, sa fiu mama sau nu, sa fiu eu sau nu, sa am prieteni sau nu. sunt norocoasa pentru ca din ce in ce mai mult cred in valoarea unor lucruri precum prietenia, si iubirea fara asteptari:nu-ti sunt datoare nu-mi esti dator cu nimic. nu astepti sa fiu intr-un fel, sa ma comport intr-un fel sa fac ceva sau sa nu fac ceva. pot fi eu avand esecuri, pot fi eu traindu-mi viata mea si nu pe a celorlalti. pot fi eu dezamagind pe unii, pe altii. pot fi eu libera permitand unora sa faca parte din viata mea ca un privilegiu. e un privilegiu pentru ca sunt lasata sa fac parte din viata unor oameni mult mai minunati ca mine de asta nu am asteptari, nu cer, nu-i fac sa-mi fie datori. as dori sa cred ca iubesc pe cei de langa mine asa cum sunt si nu pentru potentialul lor. nu se aplica si la parteneri, care trebuie sa fie fara pata:). pentru ca in viata exista o lege a compensatiei, singura posibila si-ntr-o iubire dai si iei. uneori uit ca sunt norocoasa ca sunt libera, dar astazi Ioana m-a trezit cu intrebarea daca nu vreau sa ma marit. Ar trebui sa o fac? cine o spune? care ar fi argumentul pentru care sa o fac? care ar fi argumentul pentru care ar trebui vreodata sa fac ceva, orice? care-i argumentul ca in fiecare zi traiesc viata pe care vreau sa o traiesc? care-i argumentul pentru care uit?