culoarea noptii

ce culoare au visele? noaptea? dorul? ce culoare au iubirile? nefericirile? sperantele? reusitele? rasetele? cum este sa ai totul si sa pierzi totul intr-o clipa, cum e sa nu ai nimic si dintr-o data sa ai totul? cum este sa te arunci in gol de la etjul 10? si cum este sa te sprijini de o mana mereu? cum e sa tendragostesti prosteste sa zambesti de unul singur si cum este sa privesti la lumina lumanarilor de la o cina romantica un om care nu are ce sa-ti mai spuna. Tot mai uimita sunt de sabloanele in care traim si de care nu ne putem desprinde. Nu ne punem intrebari legate de nimic din viata noastra, sau cand ni le punem e o ruptura, dar nu progresam nicicum. Tot ceea ce facem are legatura cu locul de unde venim, cu vocile parentale, sau din contra de vocile care contrazic vocile parentale. Vad barbati in toata firea care n-au facut si nu fac nimic altceva, fiecare pas, fiecare reusita este ca sa impresioneze un parinte, care nici nu este un om de valoare, si care, nu va fi impresionat niciodata. Vad oameni care traiesc aceeasi relatie indiferent de partener, sufera stupid si inutil din dorinta de a fi iubit, pentru ca nu stiu sa renunte, pentru ca daca ar renunta in acelasi punct ar ajunge, pentru ca nu au valoare proprie si intrinseca decat prin ochii acelui sau acelei, oameni care fac din celalalt un mod de viata, o planeta in jurul careia sa-si invarta satelitul. De ce dracu nu ne trezim intr-o dimineata si sa ne spunem si altceva in afara de "stiu ca sunt tont si nu gasesc nimic de iubit la acest om, dar il iubesc...". Sa putem sa ne ridicam si sa-i spunem "o zi buna-ti doresc, o viata frumaosa, nu mai am timp nici macar sa mai port o conversatie de 5minute cu tine". De ce nu ne putem asuma esecurile? De ce nu ne putem asuma relatiile? De ce intram in relatii fara finalitatea "hapy ever after"? Relatii care nu au nici o sansa de reusita ca si amanti doar pentru ca e prea greu sa ai o relatie a ta, sa-ti asumi un esec al acelei relatii si sa fie vina ta? Intr-o realtie fara viitor nu-i niciodata vina ta, si astfel te validezi in ochii tai, nu trebuie sa lupti cu timpul si praful care transforma zambetele in bombaneli, si veselia in cikaleli. De ce ne este mai usor sa avem un job, o cariera dar nu o relatie? De ce ne este usor sa iesim zilnic, sa avem cunostinte dar nu prieteni?