si-a trecut inca un craciun

mi-e dor de ingeri. De aripile lor de pe care se scututra la fiecare bataie praf de lumina. De ingerul meu mare si puternic cu sabie de foc care sa ma salveze sau doar sa ma tina de mana la fiecare nastere a zilei cand deschid ochii si lumea se construieste din cuburi colorate la picioarele mele si copacii cresc in fiecare zi in acelasi loc ca sa-mi provoace memoria. Si-n fiecare zi aceleasi fete, mereu straine imi zambesc sau privesc prin mine, oricum eu nu ma uit in ochi nimanui, nu mai astept nimic de la nimeni. E craciun. Mesele se apleaca de greutatea mancarurilor, mie mi-i dor de sandwishurile mele zilnice cu muuul mult ketchup. Imi place cafeaua cu lapte, turta dulce si portocalele. Altfel craciunul n-ar avea nici un farmec pentru papilele mele gustative. Un proverb sumerian spune ca « timpul este samanta universului« , mereu mi-am imaginat timpul ca pe o samanta de mar zburand prin univers asa cum vedem cosmonautii care se desprind si plutesc prin semiintuneric. Oare de ce o samanta de mar ? de ce nu mi-am imaginat o samanta de rasarita ca doar sparg atatea intre dinti, sau o samanta de orice altceva... poate pentru ca marul tine semintele in miez, si miez e un cuvant care ma fascineaza, pentru ca miez e ceva dincolo de noi, dincolo de modificari, dincolo de educatie, de invatatura, de iubire, de disperare, de vointa, miez e dincolo de codul nostru genetic, miez e acolo unde-ti amintesti ca « inside you've got the Bensonhurst blues » chiar si atunci cand ai uitat de tine. Cand eram copil imi imaginam in imagini simple tot ce era prea complicat, mi-am imaginat ca Iisus s-a nascut la noi in gradina pentru ca oricat de departe era Nazaretul nu putea fi mai departe de marginea gradinii noastre de care nu trecusem. Imi imaginam ca oamenilor de la spital « le zburau mintile« ca niste norisori pufosi de creier care ies printr-o gaurica si-atunci esti bolnav mental, pentru ca la noi in familie cuvantul nebun era forbiden. Era o boala crunta care te face sa ramai singur si sa nu mai ajunga la tine nici macar compatimirile celorlalti. Asa singur cumplit de singur ca fetita aceea cu hanorac portocaliu care s-a leganat pret de ore intregi in fata unui geam de la caminul de copii cu probleme psihice abandonati. Multe ferestre nu au sticla, multe sunt acoperite cu vopsea alba. O leganam pe sara si-i cantam « toata ceata de pititci haideti ca sa dam pupici, cinci cate cinci cate cinci cate cinci, douazeci de testoase mici ». o fetita se legana singura la etajul 4, alta vis a vis era leganata la etajul 6. era doar craciunul si macar un pitic din toata ceata poate i-a dat pupici pe fiecare ughie ca o carcasa de tzestoasa si i le-a numarat. De altfel pe un geam scria mery christmass.