Este o pisica in carefoure o persana cu multe culori care are 8luni, e o pisica pe care, dintr-un motiv sau altul nimeni nu a luat-o si sta de luni de zile intr-o cusca de cativa centimetri. Trec sute de oameni prin fata geamului si bat in geam vorbesc cu ea, seara luminile se inchid si pisica ramane singura. E ca la inchisoare. Nimeni nu o vrea, e un animal trist care nu mai spera la nimic pentru ca nu stie la ce sa spere. Nu e indeajuns de ieftina si nici prea scumpa. Nu e un animal ingrijit sau frumos. Mi-e frica ca daca ash lua-o eu nu ash face fatza la traumele pe care le are. Pe de alta parte shtiu ca ash putea sa-i monitorizez comportamentul, progresele, reactia la afectiune. Dar sunt comoda…daca nu s-ar adapta, daca nu ar avea o personalitate ok, daka nu ar invata nimic, daka blocajul ar fi prea mare shi ar fi stocked. Ok ash arunca 5mil, dar apoi ce ash face cu ea daka nu mi-ar placea? In momentul in care ash aduce-o acasa ar fi responsabilitatea mea. Nu poti renunta la un animal care a stat toata viata intr-o cusca de 30cm patrati. Pentru ca, cei 30cm nu ii vor aduce niciodata fericirea, dar ii vor asigura supravietuirea. Oare si la oameni se aplica aceeasi regula? Daca gasim pe cineva care a stat de ani de zile intr-o cusca ar trebui sa il lasam acolo? Sa investim in el stiind ca s-ar putea sa pierdem? Sa ni se para din start in van efortul? Devenim responsabili pentru el din momentul in care-l scoatem din cusca? Putem sa ne asumam raspunderea aceasta? Il tratam ca pe un egal si uitam de unde vine si de ce are traumele pe care le are si ii cerem sa se comporte ca un om liber, avem rabdare si timp sa il invatam ce inseamna increderea, privirea focusata si interesul? Din multitudinea de oameni de ce am alege un astfel de om? La pisica e clar mila pentru inumanitatea celor 30cm patrati, lipsa de afectiune si nevoia de a face ceva pozitiv. La un om de ce am face-o? pentru ca ne indragostim de pontentialul de a-l ajuta? De a ne face utili si folositori? De a deveni pentru cineva reperele gratiilro celor 30de centimetri patrati? De dependenta lui? De generozitatea noastra? Daca nu ar fi asa ar trebui sa renuntam la primul semn ca cel de langa noi nu ne este egal, sa ii dam sansa de a fi tratat ca un om care a trait in mai mult de 30cm patrati. Sau ar trebui sa nu renuntam sa il aducem dincolo de granite asta, dar care ar fi motivul? Eroismul nostru? Faptul ca celalalt in afara de granite celor 30cm patrati ofera o compensatie: o frumusete extraordinara, un sex incredibil, o minte sclipitoare, tandrete perfecta… dar care din acestea inlocuiesc puterea? Ador tangoul, e un dans al puterilor, al egalilor, nu exista un dominator si un dependent, sunt doi oameni egali care se infrunta. Singura nevoie, deasupra tuturor, de iubire, bogatie, realizare sociala ramane puterea. Cand spun egal ma refer egal ca si putere. Un om tinut intr-o cusca e un om fara putere, in lat. Care e linia care ne desparte de performanta? Distant de la 30 la 40 cm? in carefoure este la petshop o pisica sta de 6 luni intr-o cusca de 30cm patrati, nu a fost libera iubita niciodata. Nu a vazut niciodata lumina zilei.
