miercuri, 24 noiembrie 2010

mama mea sau joie de vivre

uneori intalnim oameni care ne marcheaza existenta pentru totdeauna, auzim oameni care, intr-un amfiteatru ceilalti isi vor tine respiratia pentru a le auzi soaptele. intalnim oameni magnetici, ne-ndragostim de oameni care au descoperit ceva ce noi nu am gasit inca si ne amintesc sa continuam cautarea. mama mea este un om care abereaza, care vorbeste, care tace, care deseneaza, care plange la filme, la competitzii sportive, mama mea exista prin sine, nu devenim responsabili de fericirea sau implinirea ei ca celelalte mame de care-mi doream sa fie cand eram copil, mame care faceau curat si mancare. mama mea citea. mama mea cand plange jeleste, cand danseaza danseaza de parca de dans ar depinde viata cuiva, cand deseneaza, culorile tzipa violent de pe panze, cand rade rade pana la lacrimi, cand traieste, traieste.