vineri, 15 mai 2009

in/certitudini

de ce avem nevoie de certitudini?
o sa fiu asha, o sa fac asta tota viatza, o sa iubesc un om toata viatza, eu niciodata... alegem nume copiilor noshtri cand ceea ce azi ne numehste pe noi maine va fi altceva, noi vom fi altcineva. in conditziile in care totul trece, se transforma de ce incercam sa ne agatam cu disperare de lucruri ce nu ne pot oferi nici o stabilitate/ de ce avem nevoie sa stim ceva demandam, acest lucru cand tot ce trebuie sa stim, sa cunoastem, tot in ce trebuie sa credem se afla in noi. de fiecare data cand ma indragostesc imi doresc sa fiu iubita, imi pun dorinte, arunc bani: sa ma iubeasca x pentru toata viata, apoi imi doresc sa ma iubeasca y pentru toata viata iar x sa nu o mai faca, sa inceteze pentru ca eu am incercat sa-l iubesc pe x si acum nu-mi mai foloseste la nimic si mi doresc toate certitudinile pe care x mi le oferea de la y. mantreb de unde vine asta, din nevoia noastra ca lucrurile sa insemne mai mult, sa fie mai mult, altfel la ce bun s investim atat in toate/ singura certitudine e moartea, si pentru unii si Dumnezeu. cum poti sa-ti pui toate credintele tale intr-un om, cum poti sa nu poti trai sau sa nu vrei sa o faci fara y in conditiile in care x nu te mai satisface? cat de mult evoluam? e ca o jucarie noua de care ne vom plictisi? de ce cerem fidelitate in conditiile in care noi oferim atentie pana cand o noua jucarie ne atrage atentia; si nu-i vb de parteneri doar, de prieteni, de joburi, de profesii, de hoby-uri, de masini, bijuterii....de lucrurile pe care le colectionam. lucruri care dau valoare pentru moment vietii noastre. oare asa cum ne pierdem hoby-urile, asa cum devenim specialisti lipsiti de entuziasm dar prin forta experientei f buni intr-un domeniu la fel si-n iubire? ne pierdem orice suflu de nou, de flexibilitate de nebunie si devenim un produs perfect vandabil: minimul de efort cu maximul de rezultat?