life in a metro

am vazut anul trecut un altfel de film - 3poveshti de dragoste traite in paralel, fara nimic romantios in ele. oamenid e o frumusetze fizica stralucitaore, oameni vii in care rupturile surveneau una dupa alta. fiekare poveste n-are nimic in comun una cu cealalta, si totusi e aceeasi poveste. povestile noastre de dragoste sunt aceeasi poveste si totusi a mea e cea mai reala. inceputul ei este "sunt la metro". sfarsitul ei se afla intr-o conversatie post realista la telefon. rupturile sunt cu atat mai cumplite cu cat iubirea a fost mai mare si de fiecare data el e barbatul vietii mele, tatal copiilor mei, iubitul langa care sa-mbatranesc, sa traiesc, cel caruia vreau sa-i gatesc, langa care shi-n bratzele caruia vreau sa mor. shi este shi ziua de maine dupa fiecare despartire cand nu vrei sa te trezesti, cant te rupi in doua si ti se opreste respiratia la gandul ca asta e tot, cand nu-ti imaginezi viata saptamana viitoare sau cealalta fara el, shi apoi inveti sa traiesti si inca bine fara el, si fara urmatorul asa cum ai facut-o si cu fostul. am aflat ca putem trai fara oricine si nimeni nu poate fi de neinlocuit. am aflat ca oricat de mult ai da unui om intr-o clipa itzi va intoarce spatele, am aflat ca iubirea e o fiara care te face sa calci pe morminte, pe rani, pe promisiuni, pe copii, pe lacrimi. am aflat ca iubirea e o fiara pentru ca si-a facut salas in mine si m-a transformat in ea. oare cat dintr-o iubire e iubire si cat e nevoia de celalalt, frica ca o sa dispara imaginea noastra din ochii lui, ca va iubi pe urmatoarea mai mult, ca de fapt am trecut si noi pe-acolo ca multe altele. am aflat ca iubirea nu dureaza:d vesnic, si as fi vrut s-o aflu dupa ce m-as fi maritat, eventual credeam si eu intr-un om pana la capat, dar se pare ca eu nu fac parte din cei carora adevarul le baga degetul in oki si ei tot nu-l zaresc.am aflat ca iubirea desi ca sentiment suntem invatati sa tanjim dupa ea, e doar o optiune, un lucru pe care-l putem avea dar care nu ne este necesar, pentru ca este doar un aspect al vietii nu intreaga noastra viata, printre altele: idei, putere, faima, afirmare, obiecte care ne fac placere, prieteni, reusite, parteneri de care sa ne-ndragostim, sex, bani. sa iubesti este doar o optiune nu o necesitate. acum 5ani as fi jurat ca iubim pana la capat, ca eu pot iubi pentr toata viata, ca iubirea e indiferent de obiectul iubit, e intotdeauna in inima celui care iubeste:)). daca ar fi asa am fi cu totii niste neadaptati ca cei care iubesc de ani de zile acelasi om desi nu gasesc nimic de iubit la omul acela. iubim cu inima cat suntem tineri, nebuneste, prosteste, copilareste, demential, patologic, dar apoi cu timpul invatam sa ne protejam, inima slabeste incerkam sa nu ne provocam atacuri de cord, sa dormim linistiti si confortabil noaptea, pana la urma maine mergem la job, invatam sa iubim cu capul. pana la toata urma inima are o memorie volatila, dar creierul nu. si atunci ce ne ramane? sa nu incercam sa ne impotrivim varstei felului matur sau imatur de a iubi? sa alegem cu capul? sa alegem cu inima? alegerile cu inima-ti ofera euforie shi-apoi rani imense, cele cu capul iti ofera liniste, bucurii mici, tristeti mici, regretul ca n-ai trait indeauns, ca nu te-a durut indeajuns, ca nu ai iubit indeajuns. marile iubiri sunt cele care se termina inainte sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti, altfel ar ajunge sa se certe de la colacul de la veceu sau pasta de dinti. dar ce sentampla cand marile tale iubiri sunt mici si micile tale iubiri sunt mari? cine sau ce anume da greutate unei iubiri sau alteia? ce anume valideaza un om in fata altuia? zilele trecute am inteles expresia: imi pare rau ca mi-am pierdut x ani din viata cu tine. E ca si cum ai demonstra o problema de matematica pornind de la o ipoteza gresita, oricat te-ai chinui rezultatul nu paote fi modificat. daca viata si iubirile noastre ar fi probleme de matematica as vrea sa pornim de la ipoteze reale. if love then love sa fie, if not ...sa ne fereasca Dumnezeu de fiare.