am uitat

uneori e un cuvant care-mi place, plin de speranta, imi promite ca a fost desi rar si va mai fi candva, din cand in cand... uneori uit de unde vin shi incotro ma-ndrept. uneori uit cine sunt shi cine-mi sunt prietenii. uneori uit ceea ce caut, pe cine caut. uneori uit sa mai cred. uneori rad pana la delir. unori seman cu un quasar. uneori sunt atat de departe incat si un sunet m-ar rani. port pe deget un diamant. am primit o stea, de fapt o stea a fost botezata dupa mine!(oficial). am 30 sau aproape. sunt o femeie tanara deshteapta, puternica, pot trece cu ushurintza drept frumoasa, cel putin interesanta. toata viata am fost fascinata de cuvinte, de semnificatia lor. echilibru e un cuvant pe care l-am divinizat, am incercat, m-am luptat, am plutit si i-am inteles semnificatia si era fada. fado meu. sunt fericita, zambesc, fredonez, ma bucur de viata din jurul meu, de oamenii din jurul meu, de iubire, de tot ceea ce este in afara mea dar mai ales de ceea ce este in mine. azi am fost intrebata daca vreau sa ma marit si nu m-am mai grabit cu raspunsul: "nu, Doamne fereste!" nu mi-am dorit niciodata s-o fac, dar devine o idee pe care n-o mai resping de ce? pentru ca exista solutia:divortul. acum 10 ani as fi jurat ca exista iubiri vesnice, dar...asa cum mi-a zis un partener de demult " casnicia e o lupta". poti sa lupti, sau poti sa fugi. cel care ramane este oare mai castigat decat cel care fuge? poti sta din lene, din confort, din cauza ca iubesti, esti iubit, esti multumit, esti fericit, e lumea ta. poti pleca doar pentru ca poate te-asteapta cineva, sau poti pleca fara sa speri la nimic, doar pentru tine, sa pleci ca sa poti fi tu. eu sunt o femeie norocoasa, care a avut timp sa afle ca poti iubi de mai multe ori, ca iubirile trebuiesc lucrate, ca nu sunt vesnice, ca in fiecare zi pierzi inocenta, pasiune, dorinta, si castigi incredere, iubire, sustinere (nu respect, fereasca-ne Sfantul de respect, mai bine injunghiata, inselata parasita cu 6copii, dar nu respectata, pentru numele lui Dumnezeu nu respectata. nu de omul care odata era un satelit in jurul stralucirii mele). eu sunt norocoasa pentru ca traiesc intr-o lume in care-mi pot alege partenerii, iubirile, sa ma marit sau nu, sa fiu mama sau nu, sa fiu eu sau nu, sa am prieteni sau nu. sunt norocoasa pentru ca din ce in ce mai mult cred in valoarea unor lucruri precum prietenia, si iubirea fara asteptari:nu-ti sunt datoare nu-mi esti dator cu nimic. nu astepti sa fiu intr-un fel, sa ma comport intr-un fel sa fac ceva sau sa nu fac ceva. pot fi eu avand esecuri, pot fi eu traindu-mi viata mea si nu pe a celorlalti. pot fi eu dezamagind pe unii, pe altii. pot fi eu libera permitand unora sa faca parte din viata mea ca un privilegiu. e un privilegiu pentru ca sunt lasata sa fac parte din viata unor oameni mult mai minunati ca mine de asta nu am asteptari, nu cer, nu-i fac sa-mi fie datori. as dori sa cred ca iubesc pe cei de langa mine asa cum sunt si nu pentru potentialul lor. nu se aplica si la parteneri, care trebuie sa fie fara pata:). pentru ca in viata exista o lege a compensatiei, singura posibila si-ntr-o iubire dai si iei. uneori uit ca sunt norocoasa ca sunt libera, dar astazi Ioana m-a trezit cu intrebarea daca nu vreau sa ma marit. Ar trebui sa o fac? cine o spune? care ar fi argumentul pentru care sa o fac? care ar fi argumentul pentru care ar trebui vreodata sa fac ceva, orice? care-i argumentul ca in fiecare zi traiesc viata pe care vreau sa o traiesc? care-i argumentul pentru care uit?

ce se intampla cand...

ce se intampla cand te trezesti intr-o zi si constati ca nu mai existi si ca in locul tau merge, vorbeste, rade la poante pe care le face sau le aude o persoana care reprezinta tot ceea ce nu esti tu. un om ca toti ceilalti, banal, acid, un om care rade, care ridica din umeri, care traieste ca sa nu moara, dar care nu zambeste niciodata. ce se intampla cand te transformi intr-o femeie caustica si acida si peirzi orice urma dintr-un om care stralucea? ce se intampla oare cu omul care era atat de frumos incat oprea oamenii in loc? cine este oare acesta care i-a luat locul si de ce i-am dat voie? daca as putea sa adorm si maine sa ma trezesc eu din nou, sa nu mai fiu atat de adaptabila, atat de echilibrata, atat de asa cum am ajuns. sa fiu eu din nou. cum e sa-ti doresti ceva ani de zile si cand il ai sa te comporti ca si cum nu face doi bani? poate sa fie prea tarziu? singura rugaciune pe care o spun de anid e zile este sa nu fiu indoita. in nimic din ceea ce fac, sau spun sau mai ales sunt. ma privesc si nu-mi dau seama unde sunt zile intregi, luni intregi din viata mea. de ce am ajuns sa ranesc atat de usor oameni mult mai buni si mai frumosi ca mine? cum sa fac transformarea reversibila?

11lucruri despre mine-preluat leapsa adrian-ioana

-imi place cafeaua cu lapte, masinile de epoca - morgan, dar pot face rabat la un minicouper sau fiat 500
- imi place muzica simfonica, dar infinit mai mult ma fac fericita lautarii
-arta- as sta zile intregi in Tretiakov, dar un bazar ca cel din Istanbul ma face sa delirez
-incerc sa ma-nconjor de oameni care ma fac sa vibrez si care nasc intrebari in mine
- ador sa fiu indragostita si sa fac dragoste
- imi plac diamantele, culorile
- limba rusa si portugheza
-pantofii rosii cu toc desi port insulated galbene

si-a trecut inca un craciun

mi-e dor de ingeri. De aripile lor de pe care se scututra la fiecare bataie praf de lumina. De ingerul meu mare si puternic cu sabie de foc care sa ma salveze sau doar sa ma tina de mana la fiecare nastere a zilei cand deschid ochii si lumea se construieste din cuburi colorate la picioarele mele si copacii cresc in fiecare zi in acelasi loc ca sa-mi provoace memoria. Si-n fiecare zi aceleasi fete, mereu straine imi zambesc sau privesc prin mine, oricum eu nu ma uit in ochi nimanui, nu mai astept nimic de la nimeni. E craciun. Mesele se apleaca de greutatea mancarurilor, mie mi-i dor de sandwishurile mele zilnice cu muuul mult ketchup. Imi place cafeaua cu lapte, turta dulce si portocalele. Altfel craciunul n-ar avea nici un farmec pentru papilele mele gustative. Un proverb sumerian spune ca « timpul este samanta universului« , mereu mi-am imaginat timpul ca pe o samanta de mar zburand prin univers asa cum vedem cosmonautii care se desprind si plutesc prin semiintuneric. Oare de ce o samanta de mar ? de ce nu mi-am imaginat o samanta de rasarita ca doar sparg atatea intre dinti, sau o samanta de orice altceva... poate pentru ca marul tine semintele in miez, si miez e un cuvant care ma fascineaza, pentru ca miez e ceva dincolo de noi, dincolo de modificari, dincolo de educatie, de invatatura, de iubire, de disperare, de vointa, miez e dincolo de codul nostru genetic, miez e acolo unde-ti amintesti ca « inside you've got the Bensonhurst blues » chiar si atunci cand ai uitat de tine. Cand eram copil imi imaginam in imagini simple tot ce era prea complicat, mi-am imaginat ca Iisus s-a nascut la noi in gradina pentru ca oricat de departe era Nazaretul nu putea fi mai departe de marginea gradinii noastre de care nu trecusem. Imi imaginam ca oamenilor de la spital « le zburau mintile« ca niste norisori pufosi de creier care ies printr-o gaurica si-atunci esti bolnav mental, pentru ca la noi in familie cuvantul nebun era forbiden. Era o boala crunta care te face sa ramai singur si sa nu mai ajunga la tine nici macar compatimirile celorlalti. Asa singur cumplit de singur ca fetita aceea cu hanorac portocaliu care s-a leganat pret de ore intregi in fata unui geam de la caminul de copii cu probleme psihice abandonati. Multe ferestre nu au sticla, multe sunt acoperite cu vopsea alba. O leganam pe sara si-i cantam « toata ceata de pititci haideti ca sa dam pupici, cinci cate cinci cate cinci cate cinci, douazeci de testoase mici ». o fetita se legana singura la etajul 4, alta vis a vis era leganata la etajul 6. era doar craciunul si macar un pitic din toata ceata poate i-a dat pupici pe fiecare ughie ca o carcasa de tzestoasa si i le-a numarat. De altfel pe un geam scria mery christmass.

la multi ani, IOANA!

astazi este ziua ta, si e geroasa k si tu esti o tikaloasa! dar laaaaaaaaaaaaaaaaaaa multi ani! sa fii vesela, sa ti se-mplineasca toata lista si mult pe de-asupra:)

culoarea noptii

ce culoare au visele? noaptea? dorul? ce culoare au iubirile? nefericirile? sperantele? reusitele? rasetele? cum este sa ai totul si sa pierzi totul intr-o clipa, cum e sa nu ai nimic si dintr-o data sa ai totul? cum este sa te arunci in gol de la etjul 10? si cum este sa te sprijini de o mana mereu? cum e sa tendragostesti prosteste sa zambesti de unul singur si cum este sa privesti la lumina lumanarilor de la o cina romantica un om care nu are ce sa-ti mai spuna. Tot mai uimita sunt de sabloanele in care traim si de care nu ne putem desprinde. Nu ne punem intrebari legate de nimic din viata noastra, sau cand ni le punem e o ruptura, dar nu progresam nicicum. Tot ceea ce facem are legatura cu locul de unde venim, cu vocile parentale, sau din contra de vocile care contrazic vocile parentale. Vad barbati in toata firea care n-au facut si nu fac nimic altceva, fiecare pas, fiecare reusita este ca sa impresioneze un parinte, care nici nu este un om de valoare, si care, nu va fi impresionat niciodata. Vad oameni care traiesc aceeasi relatie indiferent de partener, sufera stupid si inutil din dorinta de a fi iubit, pentru ca nu stiu sa renunte, pentru ca daca ar renunta in acelasi punct ar ajunge, pentru ca nu au valoare proprie si intrinseca decat prin ochii acelui sau acelei, oameni care fac din celalalt un mod de viata, o planeta in jurul careia sa-si invarta satelitul. De ce dracu nu ne trezim intr-o dimineata si sa ne spunem si altceva in afara de "stiu ca sunt tont si nu gasesc nimic de iubit la acest om, dar il iubesc...". Sa putem sa ne ridicam si sa-i spunem "o zi buna-ti doresc, o viata frumaosa, nu mai am timp nici macar sa mai port o conversatie de 5minute cu tine". De ce nu ne putem asuma esecurile? De ce nu ne putem asuma relatiile? De ce intram in relatii fara finalitatea "hapy ever after"? Relatii care nu au nici o sansa de reusita ca si amanti doar pentru ca e prea greu sa ai o relatie a ta, sa-ti asumi un esec al acelei relatii si sa fie vina ta? Intr-o realtie fara viitor nu-i niciodata vina ta, si astfel te validezi in ochii tai, nu trebuie sa lupti cu timpul si praful care transforma zambetele in bombaneli, si veselia in cikaleli. De ce ne este mai usor sa avem un job, o cariera dar nu o relatie? De ce ne este usor sa iesim zilnic, sa avem cunostinte dar nu prieteni?

fumatul chiar este singura ta neplacere?

ma tot uit siderata la o reclama in care mihaela radulescu in chilotei rosii te intreaba daca fumatul este singura ta placere. singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa tragi o tigara in timp ce savurezi poza. eu nu fumez...as fuma pentru ca fumatul m-ar face sa mananc mai putin, fumatul ma va face sa fiu mai sociabila, sa iau pauze mai dese. de exemplu cand nu stii sa dansezi cel mai aiurea e ca nu stii ce sa faci cu mainile, dar daca iti aprinzi o tigara poti sa constriesti intreg dansul in jurul ei, un pahar se varsa. la o petrecere unde nu cunosti pe nimeni o tigara te salveaza, deja ai un companion, deja nu mai esti stinghera, esti interesanta. e ca si cum ai manca seminte, dar daca mancatul de seminte e un gest facut in intimitate, de fumat poti fuma in public si sa-ti ordonezi frumos fiecare gand dupa culori. daca e sa ma gandesc sincer, fumatul nu e singura placere a nimanui, dar e mai putin nociv ca cipsurile, cocacola, ciocolata, cartofii prajiti. asa ca, daca fumatul este una din placerile tale, fa in asa fel incat sa ramana o placere. Mihaela vinde doar promisiuni ambalate-n rosu